Trasaturi ale nuvelei psihologice:
analiza procesului de integrare a individului patriarhal în modernitate si a efectelor dramatice asupra vietii sale sufletesti (tipul inadaptatului);
conflictele vizeaza nivelul existential al personajului, nu numai pe cel social (cotidian) sau sentimental; ele pot sa implice si mentalul colectiv;
descopera complexitatea sufletelor simple (tarani, târgoveti, hangii, jandarmi);
temele predilecte: frica, obsesia, cu tot ceea ce ele presupun (exacerbarea perceptiei, alienarea, stari onirice), erosul;
analiza psihologica se impune în contextul preocuparilor stiintifice legate de ereditate, tipurile umane, psihologia vârstelor etc.
Doua nuvele care se încadreaza în aceste tipare ar fi “Moara cu noroc” de Ioan Slavici si “Întâlnirea din pamânturi” de Marin Preda.
Moara cu noroc
“Moara cu noroc” este o capodopera a nuvelisticii românesti, un moment de referinta în evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii reprezentanti ai realismului obiectiv în literatura noastra, un precursor al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a crea tipologii complexe.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste, pe care setea de îmbogatire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar în cele din urma duce la pierzanie.
